Balanta apei
Balanta apei
Balanta apei
In procesul analitic de evaluare si calcul al volumului real de pierderi din cadrul unui sistem de alimentare cu apa, primul pas este acela de a realiza un audit care va urmari fluxul apei de la captare, tratare, punctul/punctele de intrare in sistemul de distributie pana la consumatorii finali.
Realizarea balantei apei se face folosind metode standardizate (conform IWA) si reprezinta rezumatul tuturor componentelor de consum si pierderi din cadrul unui sistem de alimentare cu apa. Procesul de auditare a consumurilor din cadrul sistemului, asigura veridicitatea rezultatelor obtinute in urma intocmirii balantei, aceste rezultate incluzand volumele de pierderi de apa reale si aparente.
Balanta apei calculeaza volumul total de pierderi intr-o perioada definita (anual). Totusi, nu ofera informatii cu privire la nivelul de pierderi provenit din surse nedectate (pierderi ascunse). Nivelul pierderilor ascunse se poate deduce prin compararea pierderilor reale calculate folosindmetoda "top-down" cu pierderile de apa calculate prin analiza fiecarei componenta in parte.
Conform practicilor internationale (recomandate de IWA), pentru evaluarea pierderilor de apa, metoda "top-down" a balantei apei va fi completata prin utilizarea urmatoarelor metodologii:
Analiza detaliata a componentelor pierderilor reale – modelarea pierderilor fizice in baza frecventei si duratei acestora;
Analiza "bottom – up" a pierderilor reale – utilizand procedeul de sectorizare (DMA) si analiza debitului minim nocturn.
In paralel cu intocmirea balantei, se va analiza distinct componenta pierderi reale. Aceasta analiza va stabili nivelul pierderilor de apa ascunse si eficienta politicii curente de intretinere si reparatii a sistemului existent.
Terminologie folosita la balanta apei:
Consum autorizat nefacturat
Această parte din NRW reprezintă apa furnizată fizic la consumatorii autorizaţi, dar nefacturată. Ca rezultat, aceast volum de apă nu este reflectat în ieşirea sistemului. Consumul contorizat nefacturat se regăseşte la consumatori care au contor, dar nu sunt puşi la plată pentru apa consumată. Acest lucru se face în urma unei înţelegeri cu utilitatea de apă şi poate include anumite clădiri publice, anumite fântâni din parcuri sau biserici. Consumul necontorizat şi nefacturat este reprezentat de apa utilizată chiar de catre utilitatea de apă, pentru spălari de reţele, apa utilizată de catre departamentul de pompieri pentru stingerea incendiilor şi apa folosită pentru curăţarea străzilor. Instalarea de contoare pentru aceste destinaţii nu este viabilă, prin urmare volumul de apă folosită poate fi doar estimat.
Pierderi aparente
Pierderile aparente cuprind consumul neautorizat şi erorile de măsurare şi prelucrare a datelor. Consumul neautorizat este dificil de evaluat, dar poate fi minimizat cu ajutorul unui personal suficient numeric şi cu o abordare pro-activă. Se vor desemna echipe de verificare pentru a se identifica branşamentele ilegale sau necunoscute şi pe cei care extrag apă din reţea în mod neautorizat. Erorile de măsurare pot fi evaluate prin verificarea contoarelor faţă de criterii privind dimensionarea, vechimea şi tipul contoarelor, ceea ce va conduce la constituirea unei politici şi a unui program de contorizare. Nivelul erorilor provenind din prelucrarea datelor, poate fi identificat prin auditarea proceselor şi remedierea deficienţelor prin revizuirea procedurilor şi instruirea personalului, dacă e cazul.
Pierderi reale
Pierderile reale sunt de două tipuri: cele care nu pot fi evitate şi cele potenţial recuperabile. Ultima categorie este afectată de:
Rapiditatea şi calitatea reparaţiilor;
Managementul presiunii;
Managementul infrastructurii;
Controlul activ al pierderilor.
Acestea sunt cele patru criterii de succes ale unei strategii a pierderilor.
Indicele de pierderi în infrastructură
Cel mai recent indicator de pierderi reale, dezvoltat de IWA, este indicele de pierderi în infrastructură (ILI). În termeni pur tehnici, este o măsură de cum se face managementul reţelei pentru controlul pierderilor reale la presiunea de lucru curentă.
Pierderi în reţea pe km (LKM)
Este de asemenea necesar să fie luată în considerare şi starea tehnică a reţelei, exprimată în pierderi pe km de lungime reţea. Aceasta este stabilită în baza următoarei formule:
LKN = QRL/Ln (m3//an/km)
Indicele economic de pierderi (ELI)
Este foarte important ca operatorul să evalueze valoarea economică a pierderilor de apă acceptabile. Acest lucru se face pe baza relaţiei dintre Indicele Economic (EI) şi Indicele de Pierdere (LI) prin următoarea formulă:
ELI = EI x LI
EI – i se atribuie o valoare în baza configuraţiei reţelei astfel:
1,5 – apa din sistem este tratată în două trepte şi este pompată reţea la o presiune de minim 50 de metri.
1,0 – apa din sistem este tratată în două trepte, iar în reţea este distribuită gravitaţional, sau necesită doar dezinfectare, dar este pompată în sistem.
0,5 – apa din sistem necesită doar dezinfectare şi în reţea este distribuită gravitaţional.
LI se stabileşte astfel: LI = LKN/3600
Pe baza indicatorilor de performanţă referitori la pierderi stabiliţi la secţiunea 9, se poate stabili o metodologie care va evalua performanţa infrastructurii şi prin urmare necesităţile de reabilitare ale reţelei pot fi prioritizate. Indicatorii care vor fi folosiţi sunt următorii:
Apa care nu aduce venituri (NRW)
Pierderile pe km de reţea (LKN)
Indicele de pierderi în infrastructură (ILI)
Indicele economic de pierderi (ELI)
Pe baza valorilor evaluate ale indicatorilor de performanţă, reţeaua de apă poate fi clasificată din punct de vedere al stării, de la foarte bună la inacceptabilă. Se recomandă în scop comparativ, cinci categorii şi anume:
Categoria 1 – C1 – (foarte bună) – Stare optimă conform indicatorului relevant. Nu sunt necesare alte măsuri pentru îmbunătăţirea indicatorului.
Categoria 2 – C2 – (bună) – Nivel mic de risc conform indicatorului relevant. Nu sunt necesare măsuri speciale pentru îmbunătăţirea acestui indicator.
Categoria 3 – C3 – (medie) – Valoare medie a indicatorului relevant. Nu sunt necesare alte măsuri pentru îmbunătăţirea indicatorului, decât planificare în vederea identificării potenţialelor defecţiuni.
Categoria 4 – C4 – (critică) – Valoare critică a indicatorului relevant. Aceasta este un decalnşator pentru iniţierea de acţiuni corective pentru îmbunătăţirea indicatorului.
Categoria 5 – C5 – (inacceptabil) – stare inacceptabilă care cere acţiuni imediate pentru îmbunătăţirea performanţei indicatorului relevant. Este un indiciu că retrospectiv ar fi trebuit luate măsuri din timp.